Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

🐱 Femelă sau mascul? 5 lucruri pe care merită să le știi despre identificarea sexului la pisoi.

Când un pui de pisică are doar câteva zile sau săptămâni, nu este întotdeauna simplu să-i identifici sexul. Chiar și persoanele cu experiență pot avea dificultăți dacă diferențele anatomice nu sunt evidente.

🔎 1. Nu trebuie să vezi testiculele pentru a identifica un mascul.
La pisoii foarte mici, testiculele pot fi greu de observat. Forma orificiului genital și distanța față de anus sunt indicii mai utile.

♀️ 2. La femelă, cele două deschideri sunt foarte apropiate.
Anusul este sub baza cozii, iar vulva, cu aspect de fantă verticală, se află imediat mai jos.

♂️ 3. La mascul, distanța anogenitală este mai mare.
Orificiul prepuțial are aspect rotund, iar între acesta și anus se găsește regiunea scrotală.

🐾 4. Compararea a doi pisoi poate face identificarea mai ușoară.
Dacă ai mai mulți pui de aceeași vârstă, diferențele devin uneori mult mai evidente când îi examinezi comparativ.

🎨 5. Culoarea blănii nu este o metodă sigură.
Majoritatea pisicilor cu blană tortoiseshell sau tricoloră sunt femele, deoarece genele care determină combinațiile de portocaliu și negru sunt legate de cromozomul X.

Există însă și masculi tricolori, foarte rari, unii având o particularitate cromozomială precum XXY.

Și încă o curiozitate: atât femelele, cât și masculii au mameloane. Așadar, acestea nu te ajută să identifici sexul.

🩺 Dacă anatomia este neclară, examinarea veterinară este cea mai sigură soluție.

📸 Iar acum, un test pentru voi!

Priviți cele două fotografii A și B.
Care dintre pisoi este femelă și care este mascul?

Scrieți răspunsurile în comentarii, în formatul:
A = ...
B = ...

Să vedem câți dintre voi identifică ambii pisoi corect! 🐾

#pisici #pisoi #joyvet

Skip the Carousel

1 2 3 4 5

2 days ago | [YT] | 2

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

Când cad dinții de lapte la pisici? Ce înseamnă colții dubli
În fotografia de mai sus se observă câte doi colți alăturați pe arcada superioară. Aspectul este sugestiv pentru canini de lapte care nu au căzut, deși cei permanenți au început să erupă.

Pisica nu ar trebui să aibă patru colți?
Ba da: patru canini în total, doi sus și doi jos. Aici, particularitatea este dublarea în aceeași zonă a arcadei superioare. Caninul de lapte este în general mai subțire și mai ascuțit, iar cel permanent este mai robust.

Cum este normal?
Pisoii au 26 de dinți de lapte, iar pisicile adulte au 30 de dinți permanenți. Caninii permanenți erup orientativ între 4 și 7 luni; până la 6-7 luni, majoritatea pisicilor au dentiția permanentă completă. Vârstele variază și nu înlocuiesc examinarea gurii.
Regula importantă este legată de fiecare dinte: cel temporar ar trebui să cadă înainte ca înlocuitorul lui să apară. Nu așteptăm împlinirea unei anumite vârste dacă permanentul este deja vizibil lângă cel de lapte.

De ce rămâne colțul de lapte?
Înlocuirea implică resorbția rădăcinii dintelui temporar. Dacă dintele permanent nu urmează traseul normal de erupție, cel de lapte poate rămâne fixat. Pentru a înțelege situația individuală, medicul examinează gura și, când este necesar, rădăcinile prin radiografii dentare.

Ce probleme poate provoca?
Spațiul îngust dintre dinți favorizează acumularea plăcii bacteriene și inflamația gingiei. În timp, boala parodontală poate afecta țesuturile și osul care susțin dinții. Totodată, poziția greșită a unui canin poate produce o mușcătură traumatică: dintele atinge și rănește gingia sau alte zone din gură.

Trebuie scos imediat orice dinte de lapte?
Nu luăm această decizie după fotografie. Însă un dinte de lapte persistent lângă succesorul permanent, încă bine fixat, necesită de regulă extracție timpurie. Dacă este foarte mobil, medicul poate decide o scurtă supraveghere.
Există și o situație diferită: un dinte de lapte rămas fără să existe un înlocuitor permanent. Acesta nu se extrage automat dacă este sănătos și nu creează probleme; evaluarea radiografică este importantă.

Cum se face extracția?
Sub anestezie generală, cu măsuri de control al durerii. Radiografiile dentare înainte și după extracție permit evaluarea rădăcinilor și verificarea îndepărtării dintelui. Rădăcina dintelui permanent aflat în dezvoltare trebuie protejată.
Nu este o manevră de făcut acasă. Nu trage de colț și nu îl răsuci: se poate fractura. Nici așteptarea până la sterilizare nu este automat justificată dacă permanentul a apărut deja.

Ce urmărești acasă?
Observă blând gura, fără să o forțezi. Urmărește apetitul, salivarea, mirosul neplăcut, gingiile roșii sau sângerarea. Pisicile pot ascunde durerea dentară, astfel că nu trebuie să aștepți refuzul hranei pentru a cere un consult.
Dacă nu mai mănâncă sau are dureri evidente, contactează medicul în aceeași zi. Evită oasele și obiectele dure folosite cu intenția de a desprinde dintele.
Mesajul esențial: schimbarea dinților este normală, dar persistența unui colț de lapte lângă cel permanent trebuie evaluată la timp. Scopul nu este doar un aspect ordonat al dinților, ci o gură sănătoasă și o mușcătură fără durere.

1 month ago | [YT] | 9

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

De ce poate să crească păr „din ochiul” unui câine? Dermoidul ocular explicat simplu

La prima vedere pare imposibil: o mică formațiune pe suprafața ochiului din care cresc unul sau mai multe fire de păr.
Totuși, această anomalie există și poartă numele de dermoid ocular.

Ce este un dermoid ocular?
Dermoidul este o anomalie congenitală de dezvoltare numită medical choristom.
Explicația simplă: este un țesut normal aflat într-un loc anormal.

Țesutul respectiv seamănă cu pielea și poate conține:
- foliculi de păr;
- fire de păr;
- glande sebacee;
- glande asemănătoare celor din piele;
- țesut adipos.

În unele cazuri, la examinarea histologică a dermoizilor corneeni la câini au fost identificate chiar fire și bulbi de păr, glande sebacee și alte structuri normale ale pielii.

Unde poate apărea?
La câini, dermoidul ocular poate fi localizat pe:
- Conjunctivă: membrana care acoperă partea albă a ochiului.
- Limb: zona de trecere dintre cornee și conjunctivă.
- Cornee: suprafața transparentă din partea din față a ochiului.
- Pleoapă: mai rar, țesutul anormal poate fi localizat și aici.

Dacă este congenital, de ce îl observi abia acum?
Pentru că „congenital” nu înseamnă neapărat că este evident imediat după naștere.
Leziunea poate fi foarte mică, ascunsă sub pleoapă sau greu de observat până când firele de păr devin suficient de lungi.

Este cancer?
Dermoidul ocular nu este considerat, în mod obișnuit, o tumoră canceroasă. Este în primul rând o anomalie de dezvoltare.
Asta nu înseamnă însă că trebuie ignorat.
Problema majoră este poziția lui și contactul firelor de păr cu suprafața ochiului.

Cum poate un simplu fir de păr să producă probleme?
Corneea este extrem de sensibilă.
Imaginează-ți că ai permanent un fir de păr sub pleoapă și că acesta freacă suprafața ochiului de fiecare dată când clipești.
La câine se poate întâmpla același lucru.

Pot apărea:
- lăcrimare excesivă;
- conjunctivă roșie;
- secreții oculare;
- clipit frecvent;
- ținerea ochiului întredeschis;
- frecarea ochiului;
- inflamația corneei;
- pigmentarea corneei;
- opacifierea corneei;
- leziuni sau ulcerații corneene.

Dermoidele cu păr au fost asociate în literatura veterinară cu epiforă, secreții oculare, hiperemie conjunctivală și iritație corneană cronică.

Dacă nu îl deranjează, trebuie neapărat operat?
Nu se poate răspunde doar după aspectul unei fotografii.

Contează:
- unde este localizat;
- cât de mare este;
- dacă firele ating corneea;
- dacă există deja inflamație;
- dacă există ulcer cornean;
- cât de profund pătrunde țesutul în cornee.

De aceea este util un examen oftalmologic veterinar.
Dacă dermoidul nu produce iritație, medicul poate decide conduita în funcție de caz.
Dacă însă firele ating corneea sau există leziuni secundare, tratamentul este în general chirurgical.
Leziunea se excizează, iar dacă dermoidul implică și corneea poate fi necesară o keratectomie superficială, adică îndepărtarea atentă a stratului cornean afectat.

Pot să tai sau să smulg firele de păr?
Nu este o soluție.
Firul vizibil este doar partea externă. Foliculul care produce firul se află în țesutul dermoid.
În plus, manipularea unui ochi acasă poate produce traumatisme corneene.

Orice fir de păr care atinge ochiul înseamnă dermoid?
Nu.

Există și alte afecțiuni în care firele de păr sau genele ating corneea, printre care:
- Distichiazisul: gene suplimentare apar din zona glandelor de pe marginea pleoapei.
- Cilii ectopici: un fir de păr crește anormal prin conjunctiva pleoapei și poate freca direct corneea.
- Cilii ectopici pot provoca inclusiv keratită și ulcerații corneene, motiv pentru care diferențierea dintre aceste afecțiuni este importantă.

Pe scurt
Dacă vezi o mică zonă pigmentată sau asemănătoare pielii pe suprafața ochiului câinelui, din care cresc fire de păr, una dintre posibilități este dermoidul ocular.
Este o anomalie de dezvoltare, nu simplul fapt că „a intrat un fir de păr în ochi”.
Unele dermoide rămân puțin simptomatice, dar dacă firele ating corneea pot provoca iritație repetată și leziuni oculare.

De aceea, faptul că animalul nu pare deranjat în acest moment nu spune întotdeauna dacă suprafața corneei este sau nu afectată.


#caine #dermoid #oftalmologieveterinara #ochi #medicinaveterinara

1 month ago | [YT] | 5

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

Tartru la câini și pisici: dacă observi depuneri galbene sau maronii pe dinții animalului tău, respirație urât mirositoare sau gingii roșii, problema poate fi mai mult decât una estetică.

Tartrul apare atunci când placa bacteriană care se formează pe dinți se mineralizează și devine un strat dur, rugos și bine fixat pe suprafața dintelui.

Mai jos ai un ghid complet despre cum recunoști tartrul la câini și pisici, ce poți face acasă și când este nevoie de evaluare stomatologică.

Care este diferența dintre placa bacteriană și tartru?
Placa bacteriană este o peliculă moale și aderentă care se formează pe suprafața dinților.

În această etapă, periajul este foarte eficient deoarece poate îndepărta placa înainte ca ea să se întărească.

Dacă placa rămâne pe dinți, mineralele din salivă încep să o mineralizeze.

Așa apare tartrul dentar, numit și calcul dentar.

Tartrul este:
• dur;
• rugos;
• aderent la dinte;
• vizibil de obicei sub forma unor depuneri galbene, maronii sau cenușii.

Poate exista atât deasupra gingiei, cât și în zona de sub gingie.

Cum arată tartrul la câini și pisici?
La început poate apărea doar ca o dungă gălbuie în apropierea gingiei.

Pe măsură ce se acumulează, stratul devine mai gros și mai închis la culoare.

De multe ori proprietarii verifică doar incisivii și caninii din față, dar depunerile pot fi importante pe dinții din spatele gurii.

Semne care pot indica o problemă dentară

Uită-te după:
• respirație urât mirositoare persistentă;
• depuneri galbene sau maronii;
• gingii roșii;
• gingii umflate;
• sângerare;
• salivare mai abundentă;
• animalul mestecă doar pe o parte;
• scapă bucăți de mâncare din gură;
• evită hrana tare;
• nu mai vrea să roadă jucării;
• nu permite atingerea gurii;
• gingia pare retrasă;
• există dinți mobili;
• există un dinte fracturat sau decolorat;
• apare o umflătură la nivelul feței.

Dacă încă mănâncă înseamnă că nu îl doare?
Nu.

Câinii și pisicile pot continua să mănânce chiar dacă au durere orală.

Uneori modificările sunt discrete: mestecă mai încet, folosesc mai mult o singură parte a gurii, preferă hrana mai moale sau scapă bucăți din gură.

De aceea, refuzul complet al hranei nu trebuie să fie criteriul după care decizi dacă există sau nu o problemă dentară.

De ce tartrul nu este doar o problemă estetică?
Suprafața tartrului este rugoasă.

Pe această suprafață placa bacteriană se poate acumula mai ușor, iar bacteriile pot întreține inflamația gingiilor.

Inflamația gingiei se numește gingivită.

Dacă procesul progresează și afectează țesuturile care susțin dintele, apare boala parodontală.

Pe măsură ce aceasta avansează pot apărea:

• retragerea gingiei;
• pungi parodontale;
• sensibilitate și durere;
• afectarea țesuturilor din jurul dintelui;
• pierderea osului care susține dintele;
• mobilitate dentară;
• pierderea dintelui.

Se poate scoate tartrul acasă?
Este important să diferențiem între prevenirea tartrului și îndepărtarea tartrului deja mineralizat.

Periajul este foarte util pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și pentru încetinirea formării tartrului.

Dar dacă există deja un strat gros, dur și aderent, mai ales dacă gingiile sunt inflamate sau sângerează, îngrijirea la domiciliu nu înlocuiește curățarea profesională.

Pot să desprind tartrul cu un instrument?
Nu este recomandat.

Nu încerca să folosești:
• instrumente metalice;
• obiecte ascuțite;
• instrumente cumpărate online pentru detartraj;
• aparate cu ultrasunete folosite acasă;
• alte metode prin care încerci să „spargi” tartrul.

Poți produce leziuni ale gingiei sau dintelui.

În plus, faptul că ai îndepărtat o bucată vizibilă de tartru nu înseamnă că ai curățat și zona de sub gingie, unde se pot afla probleme importante.

Ce poți face acasă pentru prevenție?
1. Periajul dentar
Periajul este una dintre cele mai eficiente metode de control al plăcii bacteriene.

Ideal este să devină o rutină regulată.

Animalul trebuie obișnuit treptat.

Poți începe prin simpla atingere a buzelor și dinților, apoi introduci periuța pentru câteva secunde și crești progresiv durata.

Nu transforma periajul într-o luptă.

2. Folosește pastă de dinți pentru animale
Nu folosi pastă de dinți destinată oamenilor.

Câinii și pisicile înghit pasta în timpul periajului și au nevoie de produse formulate special pentru ei.

3. Produsele dentare pot completa periajul
Există:
• recompense dentare;
• diete dentare;
• geluri;
• șervețele dentare;
• aditivi pentru apă;
• produse care se aplică pe dinți sau gingii.

Nu toate produsele au aceeași eficiență.

Un reper util este sigiliul VOHC – Veterinary Oral Health Council, care indică faptul că produsul a fost evaluat pentru controlul plăcii, al tartrului sau al ambelor.

Produsele dentare pot completa rutina, dar nu înlocuiesc tratamentul unei boli dentare deja instalate.

4. Nu orice obiect pentru ros este bun pentru dinți
Un obiect foarte dur nu curăță automat mai bine dinții.

Oasele foarte dure, coarnele și alte obiecte rigide pot crește riscul de fracturi dentare.

Ideea că „dacă este foarte tare, sigur curăță bine” nu este o regulă bună.

Când este indicat un consult veterinar?
Este recomandată o evaluare dacă observi:
• tartru gros și vizibil;
• respirație urât mirositoare persistentă;
• gingii foarte roșii;
• gingii care sângerează;
• durere la masticație;
• scăparea hranei din gură;
• salivare excesivă;
• dinți mobili;
• gingie retrasă;
• secreții sau puroi în apropierea unui dinte;
• umflarea feței;
• refuzul hranei.

Ce presupune un detartraj veterinar?
Detartrajul veterinar complet înseamnă mai mult decât îndepărtarea crustelor vizibile.

Procedura stomatologică poate include:
• examinarea atentă a cavității orale;
• evaluarea fiecărui dinte;
• îndepărtarea tartrului de deasupra gingiei;
• curățarea subgingivală;
• evaluarea gingiilor;
• evaluarea pungilor parodontale;
• verificarea mobilității dinților;
• polish dentar după detartraj;
• radiografii dentare atunci când sunt indicate;
• tratamentul dinților afectați.

Curățarea subgingivală este foarte importantă.

Unele dintre cele mai importante probleme parodontale se află tocmai în zona pe care nu o vezi atunci când ridici buza câinelui sau pisicii.

De ce este necesară anestezia generală?
O procedură stomatologică completă necesită ca animalul să rămână perfect nemișcat.

Anestezia generală permite:
• examinarea completă a gurii;
• curățarea sub gingie;
• folosirea instrumentelor în condiții controlate;
• evitarea mișcărilor bruște;
• protejarea căilor respiratorii prin intubație;
• efectuarea procedurilor suplimentare dacă sunt necesare.

Înainte de procedură, medicul evaluează pacientul și stabilește ce investigații sunt necesare pentru aprecierea riscului anestezic.

În timpul procedurii, pacientul este monitorizat.

Detartrajul înseamnă automat extracții?
Nu.

Prezența tartrului nu înseamnă că fiecare dinte trebuie scos.

După curățare și examinare, fiecare dinte este evaluat individual.

Extracția poate fi necesară atunci când un dinte sau structurile lui de susținere sunt afectate suficient de sever, dar aceasta este o decizie separată de simpla prezență a tartrului.

Tartrul poate apărea din nou după detartraj?
Da.

După curățarea profesională, placa bacteriană începe din nou să se formeze.

De aceea, îngrijirea de acasă este importantă și după detartraj.

Periajul, produsele dentare potrivite și controalele periodice pot reduce ritmul de acumulare a unei noi cantități de placă și tartru.

Unii câini și unele pisici acumulează tartru mai repede decât alții.

Nu există un interval identic de detartraj potrivit pentru toate animalele.

Checklist pe care merită să îl salvezi
O dată pe lună verifică rapid gura animalului:

□ au apărut depuneri galbene sau maronii?
□ gingiile sunt mai roșii decât înainte?
□ există sângerare?
□ respirația miroase diferit?
□ mestecă normal pe ambele părți?
□ scapă bucăți de mâncare?
□ salivează mai mult?
□ există vreun dinte mobil?
□ există un dinte fracturat?
□ există un dinte decolorat?
□ apare durere când atingi zona gurii?
□ există o umflătură la nivelul feței?

Igiena dentară nu înseamnă doar dinți albi. Scopul este prevenirea durerii, inflamației și pierderii structurilor care susțin dinții.

#tartrucaini #tartrupisici #detartrajcaini #detartrajpisici #stomatologieveterinara

Skip the Carousel

1 2 3 4 5 6 7 8

1 month ago | [YT] | 1

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

6 mituri despre dinții câinilor și pisicilor: oasele, hrana uscată și detartrajul chiar ajută? 🦷

Cum cureți corect dinții unui câine sau ai unei pisici? Oasele îndepărtează tartrul? Hrana uscată previne boala parodontală? Detartrajul fără anestezie este mai sigur?

Pe internet există foarte multe recomandări despre igiena dentară la câini și pisici, însă nu toate sunt susținute de dovezi medicale.

Problemele dentare sunt foarte frecvente la animalele de companie, iar ceea ce vezi pe suprafața dintelui reprezintă doar o parte din situație. Placa bacteriană, gingivita și boala parodontală se pot dezvolta inclusiv sub marginea gingiei, unde proprietarul nu le poate observa acasă.

În acest carousel discutăm câteva dintre cele mai frecvente mituri despre stomatologia veterinară la câini și pisici.

🦴 1. „Oasele curăță dinții câinelui”

Mestecarea poate îndepărta o parte din depozitele vizibile de pe suprafața dinților, însă asta nu înseamnă că oasele previn boala parodontală.

Mai important, oasele și obiectele foarte dure pot provoca fracturi dentare. Uneori fractura poate ajunge până la pulpa dentară, ceea ce poate provoca durere, inflamație și infecție și poate necesita tratament stomatologic.

Cu cât obiectul mestecat este mai dur, cu atât poate crește riscul de traumatism dentar. Ghidurile WSAVA menționează atât riscul fracturilor produse de obiectele foarte dure, cât și faptul că dovezile privind prevenirea periodontitei prin administrarea oaselor sunt limitate.

🥥 2. „Uleiul de cocos curăță dinții câinelui”

Produsele promovate drept „naturale” nu trebuie confundate cu un tratament pentru boala dentară.

Uleiul de cocos nu poate înlocui periajul dentar, examinarea stomatologică veterinară sau detartrajul profesional atunci când acestea sunt necesare.

Problema principală în boala parodontală nu este doar tartrul vizibil, ci biofilmul bacterian și inflamația de la nivelul gingiei și al țesuturilor care susțin dintele.

Cu alte cuvinte, faptul că un produs are anumite proprietăți antimicrobiene în laborator nu înseamnă automat că poate trata boala parodontală la câine sau pisică.

😴 3. „Detartrajul fără anestezie este mai sigur”

Aceasta este una dintre cele mai importante confuzii.

Un detartraj fără anestezie poate îndepărta o parte din tartrul vizibil de pe suprafața dintelui, dar nu permite efectuarea în condiții adecvate a unei evaluări stomatologice complete.

În stomatologia veterinară pot fi necesare:
- examinarea fiecărui dinte;
- sondarea periodontală;
- curățarea subgingivală;
- radiografii dentare;
- evaluarea rădăcinilor;
- tratamentul dinților bolnavi;
- extracții dentare atunci când sunt indicate.

WSAVA precizează că examinarea orală și radiologică adecvată și tratamentul afecțiunilor dentare necesită anestezie generală și se opune stomatologiei fără anestezie ca alternativă la îngrijirea dentară completă.

De aceea, întrebarea nu ar trebui să fie doar „are sau nu tartru?”, ci și:
Ce se întâmplă sub gingie și în jurul rădăcinilor?

🥣 4. „Hrana uscată curăță automat dinții”

Este unul dintre cele mai răspândite mituri despre tartrul la câini și pisici.

O crochetă obișnuită se poate sparge rapid în momentul în care animalul o mestecă și, în multe cazuri, nu produce suficientă frecare pentru o curățare dentară importantă.

Asta nu înseamnă că toate dietele sunt identice.

Există diete dentare veterinare special concepute, cu dimensiune, structură și textură menite să favorizeze contactul cu suprafața dintelui și să reducă placa sau tartrul.

Prin urmare:
- hrană uscată obișnuită ≠ dietă dentară.

WSAVA arată că hrana uscată standard nu pare să reducă semnificativ riscul de periodontită, în timp ce anumite diete dentare special formulate pot avea efecte benefice.

👀 5. „Dacă dinții arată bine, nu există boală dentară”

Nu întotdeauna.

Un câine sau o pisică poate avea probleme dentare care nu sunt evidente doar privind dinții din exterior.

Boala parodontală se dezvoltă în mare parte sub marginea gingiei.

De aceea, într-o evaluare stomatologică veterinară completă pot fi necesare sondarea periodontală și radiografiile dentare.

Radiografia dentară poate identifica probleme care nu sunt vizibile la simpla examinare a coroanei dintelui, precum modificări ale rădăcinii, pierdere osoasă sau alte leziuni dentare. WSAVA subliniază că diagnosticul oral corect se bazează pe examen clinic și, atunci când este indicat, pe imagistică dentară.

✅ 6. „Dacă pe produs scrie DENTAL, înseamnă că funcționează”

Nu neapărat.

Pe piață există numeroase recompense dentare, batoane pentru dinți, diete, geluri, soluții pentru apă și alte produse pentru igiena orală.

Un reper util poate fi VOHC – Veterinary Oral Health Council.

Produsele acceptate de VOHC trebuie să îndeplinească anumite criterii privind reducerea plăcii și/sau a tartrului.

Totuși, este important să verifici ce efect a fost demonstrat pentru produsul respectiv. Un produs poate ajuta la reducerea tartrului fără să aibă neapărat același efect asupra plăcii bacteriene sau asupra bolii parodontale.

WSAVA recomandă alegerea produselor pe baza studiilor publicate și/sau a evaluării VOHC, nu doar pe baza afirmațiilor de marketing de pe ambalaj.

🪥 Și atunci care este cea mai bună metodă pentru curățarea dinților?

Pentru îngrijirea de acasă, periajul dentar regulat, ideal zilnic, rămâne metoda de referință pentru controlul plăcii bacteriene.

Periajul trebuie realizat cu blândețe și introdus progresiv, astfel încât câinele sau pisica să îl accepte.

WSAVA descrie periajul drept cea mai eficientă metodă de control mecanic al plăcii și recomandă îngrijirea dentară consecventă la domiciliu.

Dar periajul nu poate trata un dinte fracturat, o infecție dentară sau o boală parodontală avansată.

De aceea, îngrijirea dentară corectă înseamnă combinația dintre:
- prevenție acasă + controale veterinare + tratament stomatologic atunci când este necesar.

🚨 Când ar trebui să mergi cu animalul la un consult stomatologic?

Solicită o evaluare veterinară dacă observi:
- respirație urât mirositoare, tartru, gingii roșii sau sângerânde, dificultate la mestecat, mestecat pe o singură parte, salivare excesivă, refuzul hranei dure, dinte fracturat, dinte mobil, umflătură la nivelul feței sau sensibilitate în jurul gurii.

Un aspect important: câinii și pisicile pot continua să mănânce chiar dacă au durere dentară. Absența refuzului hranei nu exclude o problemă orală. WSAVA atrage atenția că semnele durerii dentare pot fi discrete și nespecifice.

🦷 Stomatologie veterinară pentru câini și pisici în București
La Joyvet evaluarea stomatologică poate fi recomandată atunci când există suspiciunea de tartru, gingivită, boală parodontală, fractură dentară, durere orală sau alte afecțiuni dentare la câini și pisici.

Scopul stomatologiei veterinare nu este doar să avem dinți „mai albi”.

Scopul este să prevenim și să tratăm durerea, inflamația, infecția și boala parodontală.

📌 Salvează această postare dacă ai câine sau pisică și trimite-o unui proprietar care încă spune: „Nu are nevoie de periaj, pentru că mănâncă boabe.”

Sursă principală: WSAVA Global Dental Guidelines 2026.

#stomatologieveterinara #stomatologieveterinaraBucuresti #dinticaine #dintipisica #tartrucaine #tartrupisica #detartrajcaine #detartrajpisica #detartrajveterinar #boalaparodontala #gingivitacaine #gingivitapisica #periajdentar #igienadentaracaini #igienadentarapisici #radiografiidentare #fracturadentara #veterinarBucuresti #cabinetveterinar #clinicaVeterinara #Joyvet

Skip the Carousel

1 2 3 4 5 6 7 8 9

1 month ago | [YT] | 6

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

Unghie încarnată la câini și pisici: cum recunoști o gheară care a intrat în perniță?

Pisica își linge mereu aceeași lăbuță? Câinele șchiopătează sau își retrage laba când încerci să o atingi? Una dintre cauzele posibile este o gheară crescută prea mult, care s-a curbat și a pătruns în perniță.

Problema poate rămâne ascunsă sub blană. Vârful ghearei rănește țesutul, provoacă durere și poate favoriza apariția unei infecții.

Ce semne merită să urmărești?
- Linsul sau rosul repetat al aceleiași labe.
- Șchiopătatul și evitarea sprijinului.
- Sensibilitatea la atingerea degetelor.
- O gheară foarte curbată, apropiată de piele.
- Perniță umflată, sânge sau secreții.

Verifică atent și ghearele situate mai sus, pe interiorul labei, inclusiv pintenii câinelui. Acestea se pot lungi fără să le observi. Pisicile senior și animalele cu mobilitate redusă au nevoie de controale mai atente ale ghearelor.

Dacă gheara a intrat în perniță, contactează medicul veterinar în aceeași zi. Nu încerca să o smulgi sau să scoți vârful cu penseta. Tratamentul presupune îndepărtarea atentă a porțiunii înfipte, curățarea rănii și controlul durerii. Medicul stabilește dacă sunt necesare și alte tratamente.

Pentru prevenție, verifică regulat toate ghearele și adaptează intervalul de tăiere la animalul tău. Plimbările și suportul de zgâriat ajută, dar nu garantează că fiecare gheară rămâne la lungimea potrivită.

#unghieincarnata #sanatateanimale #joyvet

Skip the Carousel

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 month ago | [YT] | 10

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

Pisica se linge excesiv pe burtă? De ce poate ajunge să rămână fără păr

Ai observat că pisica ta își linge foarte des abdomenul și că blana începe să se rărească sau chiar au apărut zone complet fără păr?

De multe ori, părul nu „cade” pur și simplu. Pisica îl rupe prin lins repetat. Acest lucru se numește alopecie autoindusă și este un semn că ceva o face să se lingă mai mult decât ar trebui.

Uneori proprietarul nici măcar nu vede pisica lingându-se excesiv. Pisicile se toaletează frecvent și pot face acest lucru când sunt singure. Primul lucru observat poate fi chiar burtica fără păr.

1. Mâncărimea este una dintre cele mai frecvente cauze

O pisică nu se scarpină întotdeauna așa cum ne-am aștepta. În loc să se scarpine cu laba, poate pur și simplu să se lingă foarte mult.

Printre cauzele posibile se numără:

• puricii și alergia la înțepătura de purice
• alergiile alimentare
• alergiile la factori din mediu, cum sunt acarienii din praful de casă sau polenurile
• alți paraziți ai pielii
• unele infecții cutanate
• dermatofitoza, cunoscută popular drept „pecingine”

Și un lucru important: faptul că nu vezi purici nu exclude alergia la purici.

La unele pisici, pielea de pe abdomen poate părea aproape normală, fără răni spectaculoase, deși animalul se linge suficient de mult încât să-și îndepărteze blana.

2. Pisica se poate linge pentru că o doare ceva

Linsul nu înseamnă întotdeauna mâncărime.

Pisicile pot linge repetat o zonă în care simt durere sau disconfort. Iar atunci când este afectat abdomenul inferior, trebuie luate în calcul inclusiv problemele vezicii urinare și ale tractului urinar.

Fii atent dacă, pe lângă linsul abdomenului, pisica:

• merge foarte des la litieră
• stă mult în poziție de urinare
• elimină cantități foarte mici de urină
• urinează în afara litierei
• vocalizează când urinează
• are sânge în urină
• își linge frecvent și zona genitală

⚠️ Dacă un motan încearcă repetat să urineze și nu elimină urină sau elimină doar câteva picături, este o urgență veterinară. Obstrucția uretrală poate deveni rapid o problemă gravă, cu risc vital.

Durerea poate avea și alte origini, astfel încât locul în care pisica se linge ne poate oferi indicii, dar nu stabilește singur diagnosticul.

3. Dar stresul?

Da, există și pisici care se toaletează excesiv atunci când sunt stresate sau anxioase.

Declanșatorii pot fi foarte subtili:

• apariția unei alte pisici în casă
• conflicte între pisici
• mutarea într-o locuință nouă
• schimbarea programului familiei
• lipsa locurilor unde se poate ascunde sau retrage
• plictiseala și lipsa activității
• alte modificări ale mediului

Linsul poate deveni pentru pisică un comportament repetitiv prin care încearcă să se liniștească.

Dar este important să nu presupunem imediat că „o face de la stres”.

Înainte ca problema să fie considerată predominant comportamentală, trebuie investigate cauzele medicale: paraziți, alergii, boli ale pielii, durere și alte afecțiuni.

Cum își dă seama medicul veterinar care este cauza?

Nu există un singur test care să explice toate cazurile.

În funcție de aspectul pielii și de istoricul pisicii, investigația poate include:

• examinarea pielii și a blănii
• verificarea și controlul paraziților externi
• examinări dermatologice și, când este necesar, teste pentru infecții sau fungi
• evaluarea unei posibile alergii
• o dietă de eliminare atunci când este suspectată o reacție adversă la hrană
• analize de urină dacă există semne urinare
• analize de sânge sau investigații imagistice atunci când există suspiciunea unei alte boli

Uneori diagnosticul nu se stabilește la prima consultație, pentru că mai multe afecțiuni pot produce exact același aspect: o pisică cu abdomenul aproape fără păr.

Când ar trebui să mergi cu ea la medic?

Programează un consult dacă:

• blana de pe abdomen se rărește progresiv
• au apărut zone fără păr
• pisica se linge sau se mușcă insistent
• pielea este roșie, iritată, cu cruste sau răni
• problema revine după ce părea că s-a rezolvat
• există modificări ale urinării, apetitului sau comportamentului

Nu aplica creme pentru oameni și nu administra medicamente „pentru alergie” fără recomandarea medicului veterinar. Același aspect poate avea cauze complet diferite și, implicit, tratamente diferite.

Ideea importantă: o burtică fără păr nu este un diagnostic. Este un semn.

Pisica se poate linge din cauza mâncărimii, a durerii sau, uneori, a stresului. Ca să rezolvi problema, trebuie găsit motivul pentru care a început să se lingă atât de mult.

Skip the Carousel

1 2 3 4 5 6 7

1 month ago | [YT] | 11

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

300+ nume de pisici pentru femele și motani

Cum o cheamă pe pisica ta? Sau ce nume ți se pare cel mai amuzant pentru o pisică?

Am pregătit o listă mare cu idei de nume pentru pisici femele și motani, grupate pe stiluri: nume populare, nume drăguțe, nume elegante, nume rare, nume moderne, nume inspirate din natură, filme, jocuri și cultură pop.

Un nume bun ar trebui să fie ușor de rostit, plăcut pentru tine și potrivit cu personalitatea pisicii. Uneori numele vine din comportament, alteori din culoarea blănii, dintr-un personaj preferat sau pur și simplu dintr-un sunet care ți se pare simpatic.

Dacă pisica este abia adoptată, mai ales dacă este pui, a fost găsită afară sau nu are istoric medical clar, programează și un consult veterinar de început. Este cel mai simplu mod să pornești corect cu deparazitarea, vaccinarea, testarea și recomandările de îngrijire.

Scrie în comentarii cum o cheamă pe pisica ta sau ce nume ți se pare cel mai amuzant.

#numedepisici #pisici #motani #veterinar

Skip the Carousel

1 2 3 4 5 6 7 8 9

4 months ago | [YT] | 5

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

Întrebare frecventă: trebuie poză în pașaportul câinelui?

Răspunsul este nu. Poza nu este obligatorie. Câinele este identificat prin microcip, iar seria microcipului trebuie să fie trecută corect în pașaport.

Pentru plecarea în Europa (UE), este important ca pașaportul să fie completat corect, vaccinul antirabic să fie valabil, microcipul să poată fi citit, iar înainte de drum să fie verificată starea clinică a câinelui la medicul veterinar.

Pentru anumite țări sau companii de transport pot exista reguli suplimentare, așa că verificarea înainte de plecare te poate scuti de probleme.

#veterinar #caine #pasaportcaine #microcip #calatoriecucainele

Skip the Carousel

1 2

4 months ago | [YT] | 10

Joyvet - Cabinet Veterinar Sector 3

Durerea la pisici se vede rar “clar”. De cele mai multe ori, se vede în detalii.

Mulți oameni cred că, dacă o pisică are dureri, va plânge, va miauna altfel sau va arăta imediat că ceva este în neregulă. În realitate, pisicile sunt animale care ascund foarte bine disconfortul. Iar asta face ca durerea să fie observată târziu, uneori abia când problema s-a agravat.

De aceea este atât de important să ne uităm la schimbările mici.

Uneori, durerea se vede în expresia feței. O pisică ce suferă poate avea ochii mai strânși sau mijiți, urechile rotite lateral, botul mai tensionat, mustățile mai drepte și orientate înainte, iar capul poate fi ținut puțin mai jos decât în mod normal. Nu sunt schimbări dramatice, dar sunt semnale importante.

Alteori, durerea se observă în comportament. Pisica poate începe să mănânce mai puțin, să se ascundă mai des, să nu mai urce sau să nu mai sară ca înainte, să se miște mai greu, să doarmă mai mult, să nu se mai spele normal sau să devină iritată atunci când este atinsă. Unele pisici devin foarte retrase. Altele nu mai au chef de joacă. Unele par doar „mai liniștite”, dar în spatele acestei schimbări poate exista durere reală.

Adevărul este simplu: o pisică aflată în durere nu arată întotdeauna spectaculos. Uneori doar își schimbă postura. Alteori doar se uită altfel. Uneori doar evită contactul sau stă mai mult ascunsă. Tocmai de aceea, proprietarul care își cunoaște animalul este primul care poate observa că “nu mai este ea”.

Dacă vezi astfel de semne, nu le ignora și nu aștepta prea mult să treacă singure. Cu cât durerea este recunoscută mai repede, cu atât cresc șansele ca pisica să primească ajutor la timp și să evite suferința inutilă.

Ai observat vreodată un astfel de semn la pisica ta? Scrie în comentarii ce schimbare te-a făcut să îți dai seama că ceva nu era în regulă.

6 months ago | [YT] | 13